Definiția cu ID-ul 1357840:
Tezaur
OBIELUȚĂ s. f. Diminutiv al lui obială. Obieluță tătărască, vîrghi-te prin casă (Mătura). ȘEZ. VII, 118. – pl.: obieluțe. – Obială + suf. -uță.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Nicoleta-Emilia
- acțiuni