Definiția cu ID-ul 1357838:
Tezaur
OBIELOS, -OĂSĂ adj. (Regional) Zdrențăros (LB, VALIAN, v., POLIZU, LM, DDRF, GHEȚIE, R.M., BARCIANU, ALEXI, W.); sărac, calic (POLIZU) ; vagabond (BUL. FIL. II, 290, PAȘCA, GL.). ◊ (Substantivat) Du-te, obielosule, Nu-ți mai trece nopțile Pi la toate porțile. MÎNDRESCU, L. P. 160. – pl.: obieloși, -oase. – Obială + suf. -os.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Nicoleta-Emilia
- acțiuni