OBIECTIVAT, -Ă adj. (Rar) Concretizat, materializat. [Înțelegeau] prin psihologie totalitatea faptelor sufletești introspectate și „obiectivate” prin exprimare. IBRĂILEANU, S. 227. Un simbol reprezintă un grup de imagini obiectivate. RALEA, S. T. II, 157. – Pronunțat: -bi-ec- și -biec-. – pl.: obiectivați, -te. – v. obiectiva.