OBIECTIVA vb. I. Tranz. (Rar) A considera ceva ca fiind obiectiv (I 1). cf. ȘĂINEANU, CADE, SCRIBAN, D. ♦ Refl. A căpăta caracter obiectiv (I 1). Aceste stări de suflet se încheagă și se obiectivează, și ele, se detașează de el, devin realități obiective. IBRĂILEANU, S. L. 16. – Pronunțat: -bi-ec- și -biec-. – prez. ind.: obiectivez. – Din fr. objectiver.