OBERLIHT ~uri n. 1) Parte de sus a unei ferestre sau a unei uși, care se deschide separat și servește la iluminarea sau la aerisirea unei încăperi. 2) Fereastră făcută în podul unei case sau în tavanul unei încăperi, pentru a permite pătrunderea luminii naturale; luminator. /<germ. Oberlicht