OBERLIHT s. n. 1. Porțiune dintr-o fereastră sau dintr-o ușă, situată deasupra cercevelelor sau a canaturilor mobile și avînd deschidere separată; servește la iluminarea și la aerisirea interiorului unei încăperi. Cf. săghinescu, v, 62, mîndrescu, i. g. 69, cade. ♦ Geam așezat orizontal sau înclinat în tavan, spre a lumina o încăpere întunecoasă, dl, cf. dm, ♦ (Regional, în forma obîrlie) Fereastră sau deschizătură în acoperișul casei, făcută ca să pătrundă lumina și aerul în pod sau ca să iasă fumul (Borca – Borsec). chest. ii 262/213. 2. (Regional, în forma obîrlic) Firidă, ocniță (la sobă). Cf. coman, gl., chest. ii 311/213. – Pl.: oberlihturi și oberlihte. – Și: obărliht, obărlict (mîndrescu, i. g. 69), obîrliht (săghinescu, v. 62), (regional) obîrlic s. n. – Din germ. Oberlicht.