OBAHT s. n. (Învechit) 1. Corp de gardă. cf. LM, MÎNDRESCU, I. G. 69, CADE. 2. Comenduire. Nu isprăvise cele ce avea de zis, cînd fu luat între baionete și dus la obahtul rusesc, ghica, s. 487. – Pl.: obahte. – Și: obahtă (cihac, ii, 218, DDRF, GHEȚIE, r. m., JAHRESBER. II, 206, MiNDRESCU, I. G. 69, ALEXI, W.) s. f.; ovaht (LM, mIndrescu, i. g. 69) s. n. – Din germ. Obacht, ucr. o6ахта.