opțiuni

4 definiții pentru oarfăn

Explicative DEX

oarfăn, ~ă a [At: TEODOROVICI, P. 87/22 / A si: ~făn / Pl: ~feni, ~e / E: ml orphanus, -a, -um, ngr ὀρφανός] (Trs) Sărac.

*orfán, -ă adj. și s. (vgr. orphanós [și orphós], ngr. orfanós; lat. órphanus, [de unde] mrom. oarfăn; it. órfano, fr. orphelin [îld. orfenin, vfr. orfene], sp. huérfano, pg. orfâo. V. orb). Care n’are părințĭ orĭ are numaĭ tată saŭ numaĭ mamă: copil orfan, un orfan.

Sinonime

OARFĂN adj., s. v. calic, necăjit, nevoiaș, sărac, sărman.

oarfăn adj., s. v. CALIC. NECĂJIT. NEVOIAȘ. SĂRAC. SĂRMAN.

Intrare: oarfăn
oarfăn adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oarfăn
  • oarfănul
  • oarfănu‑
  • oarfănă
  • oarfăna
plural
  • oarfăni
  • oarfănii
  • oarfăne
  • oarfănele
genitiv-dativ singular
  • oarfăn
  • oarfănului
  • oarfăne
  • oarfănei
plural
  • oarfăni
  • oarfănilor
  • oarfăne
  • oarfănelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)