OARECICĂ s. f. (Regional) 1. Un lucru oarecare; oricel. Tu, Dochițo, rămîi că am să-ți spun o oarecică. alecsandri, t. 216, cf. 607. Ia, vin încoace, c-am să-ți spun o oarecică. i. negruzzi, s. iv, 48. 2. (În limbajul copiilor) Jucărie. săghinescu, v. 62, cf. BUL. FIL. VII-VIII, 93, IORDAN, L. R. 400. – PI.:? – Și: oricică s. f. bul. Fil.vii-viii, 94, IORDAN, l. r. 400, șez. iii, 83. – Oarece + suf. -ică.