Definiția cu ID-ul 1357275:

Tezaur

OARBA s. f. art. Exclamație ironică la adresa adversarului care părăsește lupta și fuge în mod laș. cf. i. golescu, c. Gloata strigă: „Oarba!” alecsandri, o. 262. Strigau în urma lor: La oarba!... la oarba!... id. t. 1441. expr. A da cuiva cu oarba = a respinge cu dispreț o pretenție obraznică a cuiva, a da cu tifla, a pune la punct pe cineva. Să-mi dai cu oarba dacă voi face altfel! pamfilie, cer. 197, cf. ciaușeanu, gl., zanne, p. ii, 664. – v. orb.

Exemple de pronunție a termenului „oarba” (2 clipuri)
Clipul 1 / 2