oamă sf [At: HELIADE, O. I, 336 / Pl: ~me / E: om] (Rar) Femeie.

oamă, oame, s.f. (reg.) femeie.

oámă, oame, s.f. (arh.) Femeie, nevastă: „Și se ține oamă mare / Când pânză de straiță n-are” (Lexic reg.). ■ Termen frecvent în Oaș. – Din om (MDA).

oamă, oame, s.f. – (reg.; arh.) Femeie, nevastă: „Și se ține oamă mare / Când pânză de straiță n-are” (Lexic reg.). Termen mai frecvent în Oaș. – Din om (MDA).

oamă, -e, s.f. – (rar) Femeie, nevastă: „Și se ține oamă mare / Când pânză de straiță n-are” (Lexic reg.). Termen mai frecvent în Oaș. – Din om.

OAMĂ s. f. (Rar) Femeie. E om și n-are oamă, ca leul o lionă. HELIADE, o. i, 366. Și se ține oamă mare. Cînd pînză de straiță n-are. lexic reg. 21. – pl.: oame. – Om + suf. -ă.