OAIE s. f. 1. Femela berbecului după ce a ajuns la maturitate; p. gener. animal domestic rumegător (femelă sau mascul), crescut pentru lînă, lapte și carne (Ovis aries). Oile lor multa se-au plodit, mulțindu-să. psalt. hur. 121^v/11. Erați ca oile rătăcindu. cod. vor. 150/10. Supus-ai suptu picioarele lui oile și boii toți. psalt. 11, cf. 267. Jucară... munții ca mieii oilor. coresi, ps. 321/5. Vor să fie ca o turmă de oi fără păstor, euștratie. ap. gcr i, 76/25, cf. st. lex. 169^v/2. Și i-ai supus toate supt a lui picioare: Oile și boii și tot de supt soare. doșoftei, ps. 28/10, cf. anon. car., lex. mars. 232, iorga, s. d. xvi, 88. Niște dobitoace care samănă cu oile, avînd... un gheb... în spinare... se numesc lame. drăghici, r. 64/18. Parcă se cobor turme de oi de pe coastele Ceahlăului. alecsandri, t. ii, 8. Și-a sclipuit puține parale, cîteva oi, un car cu boi și o văcușoară cu lapte. creangă, p. 139, cf. 291. Cît mi-a fost mie de drag Să mîn oile să pască. coșbuc, p. ii, 167. Oaia își are patria ei tot în lumea veche. mehedinți, g. f. 185. Cînd eram eu copil, pe acolo pășteam oile satului. bujor, s. 146. N-a lipsit din Braniștea decît o vară cît a fost la oi. mironescu, s. a. 44. Văzu că muierea se sculase, iar băiatul se pregătea să se ducă cu oile pe izlaz. preda, d. 6. Ușurel vînt cînd bătea Fluierul frumos cînta, Oile mi le-adormea. jarnîk-bîrseanu, d. 510, cf. 191. S-aud oile zbierînd. doine, 232, cf. șez. iv, 119, 120, pamfile, b. 69. O oaie rîioasă umple toată turma. lb. Brînza de capră strică și pe cea de oaie. zanne, p. iii, 485. Capra se-mpute și oaia trage rușine. șez. i, 218, cf. zanne, p. i, 395. Vai de oaia ce nu-și poate duce lîna! zanne, p. i, 568, cf. pamfile, j. i, 128. Cine se face oaie îl mănîncă lupul. budai-deleanu, lex., zanne, p. i, 568. Nici lupul flămînd, nici oaia cu doi miei. cade 731. Cîmpul alb, oile negre, cine le paște le cunoaște (Cartea). sbiera, p. 322, cf. gorovei, c. 332. Ciugurele mărunțele, tot pe drum înșirățele, Ciugur mugur cel bătrîn șede jos și bea tutun (Ciobanul și oile). șez. i, 197, cf. pamfile, c. 27. ◊ (Urmat de determinări care indică rasa, specia etc). Oaie bîrsană, oaie caracul, oaie merinos, oaie spancă, oaie stogoșă, oaie țigaie, oaie țurcariă v. cuv. ◊ (Ca termen de comparație sugerînd blîndețe, lipsa spiritului de independență, naivitate, prostie). Schimbămu-ne ca oile la giunghere. psalt. hur. 37^y/22. Pre slugile tale negiunghe... ca nește oi proaste. dosoftei, ps. 146/8.. Bleagă și prostuță ca o oaie. minulescu, vers. 177. ◊ Fig. Mulți amu mincinoși proroci și mincinoși învățători arăta-se a fi oi, și lupi era. coresi, ev. 195. ◊ Expr. Ca oile = (despre oameni) a) cu grămada, grămadă; în dezordine. Ca oile întru iadu puși sîntu, moartea paște-i. psalt. 94, cf. 160, psalt. (1651), ap. gcr i, 155/25; b) fără discernămînt, în mod mecanic, orbește. cf. zanne, p. i, 571. A se lua, ca oile, unul după altul = a imita în mod mecanic pe cineva. cf. zanne, p. i, 571. A fi oaie între lupi = a fi bun, blînd, moale între oameni răi. id. ib. 572. E deștept (sau șiret) ca oaia (cu jug sau pe zăduf), se zice, ironic, despre un om naiv, prost. cf. h ii 117, xiv, 106, șez. i, 218, zanne, p. i, 572. A o face de oaie = a proceda neîndemînatic, a face o prostie, o gafă; a o face boacănă. cf. baronzi, l. 41. Am făcut-o de oaie de tot. caragiale, o. vi, 95. Anul trecut, nebunul a făcut-o de oaie... Ia leafa pe vacanță, pleacă la Sinaia, pierde toți gologanii la bulă. I. botez, b. i, 214. N-avea de unde să cunoască obiceiurile ceremonialului curților occidentale, așa încît o făcu de oaie, pe turcește. c. gane, tr. v. 130. Mi-a făcut-o de oaie... Mi-e rușine să vă povestesc. stancu, r. a. i, 192. O făcurăm de oaie, șefule. pas, z. iii, 39. Prea e de oaie, se spune despre vorbe sau acțiuni cu totul nepotrivite, lipsite de tact, de măsură. Prea e de oaie, fine, așa! jipescu, o. 73, cf. zanne, p. ix, 676. A suge (de) la două oi = a trage concomitent foloase din două părți. cf. zanne, p. i, 572. A umbla să iei (sau să scoți) două piei de pe o oaie = a urmări un cîștig exagerat. cf. cade, dl. Te trezești la oi? se spune unei persoane care manifestă o atitudine lipsită de bun simț, care se poartă ca un bădăran. cf. zanne, p. i, 572. S-a dezbrăcat (lupul) de pielea oii = și-a dat pe față caracterul urît, crud; și-a scos masca, și-a dat arama pe față. Mihnea... cum apucă domnia, îndată să dezbrăcă lupul de pielea oii... și prinse pre toți boierii cei mari și aleșii și-i munci (a. 1654). gcr i, 171/7. A da oile în paza lupului v. lup. A se ține (sau a se agăța de cineva) ca scaiul de caie v. scai. A băga oile în lapte v. lapte . (Regional) A avea oi v. avea. ◊ De-a oile = numele unui joc de copii. pamfile, j. i, 298, cf. iii, 17. De-a lupul cu oile v. lup. ♦ (La pl., art.) Numele unui dans popular. varone, d. 120. ◊ Compus: (Bucov). oaia-morților = becațină (Gallinago gallinaria). marian, 0. II, 301, cf. TDRG, JAHRESBER. XII, 139, 140, xix-xx, 47, băcescu, păs. 117. Carne de oaie (1). ♦ Blană de oaie (1). Căciula cea de oaie Pe urechi am tras-o zdravăn. eminescu, n. 42. 2. Fig. (În limbajul bisericesc, mai ales la pl.) Credincios, considerat în raport cu preotul; creștin, drept-credincios. Se vor aduna înaintea lui toate limbile și va despărți ei unii dentr-alalți... Și va pune oile de-a dereapta sa, iară caprele de-a stingă. coresi, ev. 38. Nu sînt trimes numai cătrâ oile ce-s perite den casele israililor. id. ib. 321. Frați d[u]hovnici rumânești carii slnteți păstori oilor celor cuvlntătoare (a. 1640). gcr i, 88/9. N-au fost oaie, ci din oi cel mai ales, însă din oi s-au făcut păstoriu și acum iaste părinte și păstoriu păstorilor (a. 1 798). id. ib. ii, 163/14. Asta e pilda care dai oilor tale, păstorule? negruzzi, s. i, 228. – pl.: oi. – lat. ovis, -em.