Definiția cu ID-ul 503965:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

oacăr (oacără), adj. – (Oaie) albă cu pete negre pe bot. – Mr. oacăr(n)ă. Origine necunoscută. S-a presupus gr. ὠχρός sau ỏϰρίαϰος „palid” (Cihac, II, 679; Diculescu, Elemente, 441); sau oacheș (Tiktin); sau bg. okrena (Capidan, Elementul slav în dialectul aromîn, 76); sau bg. vakălŭ „cu ochi negri” (Candrea); sau lat. *obaquilus, în loc de aquilus „brunet” (Densusianu, GS, VI, 317-19; Scriban); dar nici una dintre ipoteze nu e convingătoare. Trebuie să existe o legătură ca oacheș.