3 definiții pentru oștitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

oștitu sf [At: (cca 1650-1675) GCR I, 228/35 / Pl: ~ri / E: oști + -tură] (Înv) Armată.

oștitúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Rînduĭală de luptă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

oștitúră, oștitúri, s.f. (înv.) rânduială de luptă.

Intrare: oștitură
oștitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oștitu
  • oștitura
plural
  • oștituri
  • oștiturile
genitiv-dativ singular
  • oștituri
  • oștiturii
plural
  • oștituri
  • oștiturilor
vocativ singular
plural