NĂZDUF subst. sg. (Într-un basm; în expr.) A fi făcut din năzduf = a nu fi făcut de mîna omului, a nu se ști cum și de cine a fost făcut. Ș-o văzut un colan frumos, nici de ac cusut, nici de mătasă țesut, făr’din năzduf făcut. vasiliu, p. l. 167, cf. 175, 176. – cf. văzduh.