NĂVĂLNIClE s. f. (Rar) Pornire năvalnică (I 1), nestăpînită; impetuozitate. Se potolise neastîmpărul copilăresc și năvălnicia adeseori sălbatică, și fata ei era așezată, înțeleaptă și duioasă, un adevărat giuvaer de femeie. slavici, O. ii, 79. – Pl.:? – Năvalnic + suf. -ie.