Definiția cu ID-ul 1360668:
Tezaur
NĂVRĂPITURĂ s. f. (Învechit) Atac (neașteptat). cf. CANTEMIR, IST. 226, TDRG, SCRIBAN, D. – pl.: năvrăpituri. – Năvrăpi + suf. -tură.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Eliade Rebeca
- acțiuni