Definiția cu ID-ul 503712:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
năvoloacă (năvoloace), s. f. – (Mold.) Semănătură făcută fără a ara, răscolind pămîntul numai cu grebla. Rut. navolok „greblă” (Tiktin; Scriban), cf. rus. navolok „cîmp rîpos” (Cihac, II, 462). Cf. voloc.