NĂVOLOACĂ¹ s. f. (Regional, mai ales Mold.) Miriște în care se seamănă grîu de toamnă fără să se fi arat înainte; procedeul de a însămînța în acest mod. Gospodarul poate să samine de cu toamnă și în năvoloacă (adecă pe nearat). I. IONESCU, C. 180/25, cf. CIHAC, II, 214, DDRF, ALEXI, W., PAMFILE, a. R. 104, TDRG, ȘĂINEANU, d. u., scriban, d., scl 1959, nr. 3, 398. Uite, îmi stau degeaba 12 pluguri... Că nu găsesc oameni. Așa am pățit și anul trecut... Și-mi vine să samăn și anul acesta năvăloacă, și pace. furtună, v. 57. Om sămăna și năvăloace, A da Domnul și s-a face. id. ib. 92. ♦ (Regional; în forma năvăloacă) Moină¹ (3). – pl.: năvoloace. – Și: năvăloacă, noveloacă (tdrg) s. f. – Din ucr. НаВОЛОК.