NĂTĂVĂLOS, -OASĂ adj. (Regional) Mătăhălos ; p. ext. grosolan. cf. polizu. Plugurile [le găseau] grele și nătăvăloase, încălțămintea boccie. jipescu, o. 32, cf. ddrf, gheție, r. m. 277, barcianu, alexi, w., tdrg. Abia pot păși prin zăpada nătăvăloasă. pamfile, cr. 13. Mînzările-s mari, nătăvăloase și unele din ele grele ca pămîntul. lungIanu, ap. cade. – pl.: nătăvăloși, -oase. – Nătăvală + suf. -os.