năsădésc (mă) v. tr. (vsl. sîrb. nasaditi, a planta. V. po-sadă, ră-sădesc). Așez grînele în arie ca să fie treĭerate. V. refl. Mă îmbulzesc: oameniĭ se năsădesc în preajma scăriĭ vagonuluĭ gata să se urce (Adela Xen. 477). Mă descompun de multă ședere într’un loc (vorbind de băligar, sînge ș.a.): în prejuru răniĭ era sînge năsădit.