NĂRĂVOS, -OĂSĂ adj. (Regional) Care are deprinderi rele; prost crescut, grosolan; arțăgos, cicălitor. cf. lb, baecianu, v., alexi, w., i. cr. iii, 287. Om nărăvos. alr i 1 564/231. L-a dizńerdat, alintat, di-atîta-i nărăvos. alr ii/i h 150/682, cf. alr ii 4 239/682. Nărăvos, iutŝe la mînie, hărțăgos. alr sn v h 1 247/76. ♦ (Despre cai) Nărăvaș. cf. pontbriant, d., ddrf, alr i 1 110/270, 798, a iii 10. – pl.: nărăvoși, -oase. – Nărav + suf. -os.