NĂPRĂTITURĂ s. f. (Regional; în descîntece) Farmec, vrajă, făcătură. Tai toate pezele, Toate năprătiturile. Cu cuțitul le-am tăiat Și-napoi le-am înturnat. marian, na. 39, cf. 56, grigoriu-rigo, m. p. i, 143. Faceri lătinești, Faceri năprăznicești, Cu năprătituri devolești. com. sat. v, 106. Să-l lecuiți... De toate mînăturile Și năprătiturile. gr. s. vi, 157. – pl.: năprătituri. – Năprăti + suf. -tură.