năprojnie (-ii), s. f. – Pîine de pomană în formă de cruce cu patru pîinișoare rotunde în fiecare din colțurile sale. – Var. năp(o)rojn(i)e, nap(o)rajn(i)e, năp(o)roșnă etc. Bg. naprazdno „degeaba”, de la prazden „gol”. Der. din bg. nabrašen „presărat cu făină” (Scriban) pare mai puțin probabilă.