năposti, (năpusti), vb. tranz. – A elibera, a da drumul, a slobozi (Papahagi 1925). A da voie cuiva să intre undeva, ori să se depărteze (Țiplea 1906): „Năposti-m mâna stânga” (Papahagi 1925: 246); „Năposti-mă, soră-n casă” (idem, 251). – Din sl. napustiti „a porunci” (Tiktin).