NĂMOL, NOMOL (pl. -luri) sn. 1 Noroiu, tină de mocirlă, de bălți, de smîrcuri, etc.: se chinuia a ieși din nămol (ISP.): văzu o biată căprioară rătăcită, călcînd cu sfială prin nomolul urîcios al mocirlei (ODOB.) ¶ 2 Ⓕ Masă, grămadă enormă, morman: figurile și isprăvile voivozilor se pierd sub un nomol de date și de nume proprii (VLAH.) [comp. pol. namuł, rut. namil,-olu, namul].