NĂMETENIE s. f. (Regional) Matahală (1). Văzu el o... nemetenie spurcată. ispirescu, l. 206. Era o nemetenie Ciclopul, De stai crucit privindu-l. murnu, o. 147. Cînd cineva povestește că i s-au arătat stăfiile sub alte înfățișări, lumea crede că acelea sînt arătări, ...năluci, nămetenii. pamfile, dușm. 257. Din bezna nucilor s-a desprins o nămetenie nelumească. popa, v. 34. Atunci pe balaur l-au răzbit durerile și-a luat-o la fugă... Fugea nămetenia, răsturnînd pămîntul. rădulescu-codin, l. 16, cf. id. î. 43, 44, 72. Rămăsese țeapăn într-un vîrf de osiac și parcă tot mereu veneau natameniile spre el. PLOPȘOR, c. 62. – pl.: nămetenii. – Și: natamenie, nemetenie s. f. – cf. nămete.