NĂLUCINȚĂ s. f. (Învechit, rar) 1. Deșertăciune, vanitate. Bogățiile și odoarele și avearea ce-i veniia pre mîni, carile sînt socotite de cinste la nălucințele lumești. dosoftei, v. s. decembrie 223^v/3. 2. Vrajă, farmec. Face nălucințe și minuni mincinoase. dosoftei, v. s. noiembrie 151^r/7. – pl.: nălucințe. – Năluci + suf. -ință.