Definiția cu ID-ul 1354448:
Tezaur
NĂIEMNICIE s. f. (Învechit, rar) Slujba năiemnicului, calitatea de năiemnic. v. năimeală (2). Trei chipure-s amu ce se spăsesc: lucrarea și năiemniciia și feciorul cela bunul. coresi, ev. 28, cf. 307. – Năiemnic + suf. -ie.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de AteTas
- acțiuni