Definiția cu ID-ul 1357370:
Tezaur
NĂFÎCÎI vb. IV. Intranz. (Prin nord-vestul Munt.) A merge greu prin noroi sau prin zăpadă. Cf. coman, gl., l. rom. 1959, nr. 3, 66. – Prez. ind.: năfîcîi. – Și: năfăcîi (l. rom. 1959, nr. 3, 66), năfăcăi (ib.) vb. IV. – Năfîc + suf. -îi.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Artemys
- acțiuni