nădușeală s.f. I 1 (fiziol.) asudare, asudat¹, exsudare, exsudație, sudorație, transpirare, transpirat¹, transpirație, <rar> transsudare, transsudație, <înv. și pop.> asudătură. Prin nădușeală se elimină unele toxine din organism. 2 (concr.; fiziol.) apă, sudoare, sudorație, transpirație, <rar> sudație, umezeală, <înv. și pop.> asudătură, <pop.> înădușeală, <reg.> asud, asudoare, năbușeală, năduf, <înv.> apă sudorală, exalare, exalație. Era tot numai nădușeală din cauza febrei. 3 (med., med. vet.; înv. și reg.) v. Astm. II (meteor.) arșiță, caniculă, călduri (v. căldură), dogoare, dogoreală, fierbințeală, înăbușeală, năbușeală, năduf, pârjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală, <rar> torpoare, <pop.> arsură, înădușeală, vipie, <înv. și reg.> pălire², <reg.> arsoare, buhoare, cabușală, cocăt, crăpăt, damf, dogorime, friptoare, hăbuc², hăbuceală, japsă, lipăr, năplai, năplăială, pâdă, prepăt, prigoare, pripeală, puhăială, soriște, strapaț, zăpuc², <înv.> ars¹, pripec, <fig.> cuptor, jar, văpaie. A plecat la munte pentru a scăpa de nâdușeala verii.