Definiția cu ID-ul 1355439:

Tezaur

NĂCĂFIU s. m. (Regional) Prost, nătîng (I 1), nătărău (1) (Stănești-Curtea de Argeș). l. rom. 1959, nr. 3, 66. – pl.: năcăfii.Nacafa + suf. -iu.