Definiția cu ID-ul 1355437:
Tezaur
NĂCĂDĂU s. m. (Regional) Aluat care nu s-a copt bine, care a rămas clisos. com. din șugag-sebeș. ♦ Epitet pentru un bărbat prostănac, bleg. com. din șugag-sebeș. – pl.: năcădăi. – Etimologia necunoscută. cf. nacabău, măgădău.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de AndreiT26
- acțiuni