Definiția cu ID-ul 503573:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
năbădaie (năbădăi), s. f. – 1. Atac de epilepsie. – 2. Atac, criză. – Var. năbădaică. Sl. (sb., bg., rus.) napadanije „atac” (Cihac, II, 211; Tiktin). – Der. năbădios, adj. (epilectic; coleric; neliniștit). Cf. năpădi.