Definiția cu ID-ul 1355433:
Tezaur
NĂBUȘITOR, -OARE adj. (Rar) Înnăbușitor, sufocant. O căldură năbușitoare îmi învăluie capul. vlahuță, r. p. 43. ◊ Fig. El se uita în întunerecul năbușitor. macedonski, o. iii, 19. – pl.: năbușitori, -oare. – Năbuși + suf. -tor.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de AndreiT26
- acțiuni