NUVELIST, -Ă s. m. și f. Autor de nuvele (2). Romanurile țărănești... au ajuns să fie cele mai prețuite produceri ale literaturii de noveliști. maiorescu, cr. iii, 25. Ce ființe ciudate și totuși interesante! gîndi el, și cît sînt de departe de felul cum le-au zugrăvit nuveliștii noștri! d. zamfirescu, v. ț. 173. D-na Constanța Hodoș, bine aprețiata novelistă... lucrează la o nouă dramă. f (1903), 189/2. Nuvelistul acela gras. ib. (1906), 16/1. Un nuvelist e altceva decît un povestitor. ibrăileanu, s. l. 58. Nicolai Filimon... nuvelist romantic cîtăva vreme și apoi, deodată, observator ascuțit și romancier social. lovinescu, c. iv, 6. – pl.: nuveliști, -ste. – Și: (astăzi rar) novelist, -ă s. m. și f. – Din fr. nouvelliste. – Novelist < germ. Novellist.