NUTRICA vb. I. Tranz. 1. (Rar) A alăpta; a hrăni. Scroafele nutrică bine și cîte opt purcei. LM. 2. (Regional; complementul indică bani, cîștiguri) A cheltui pentru hrană. Banii împrumutați i-a nutricat toți, adecă i-a mîncat, i-a folosit pe nutremînt. com. din zagra-năsăud. – prez. ind.: nutric. – Din lat. nutricare.