NUT s. n. (Tehn.) 1. Canelură (pentru asamblarea a două piese metalice). Mișcarea se produce în cilindrii mașinilor... pe glisiere și nute de ghidare etc. orbonaș, mec. 91, cf. 84, 136. O rolă (r) care alunecă pe cîte un nut (N) practicat în mașină. ionescu-muscel, țes. 135. Capetele lor vor intra în nutul (șanțul) helicoidal al unei șaibe, pentru a produce schimbarea suveicii. id. ib. 482, cf. pbev. accid, 46. 2. Uluc (pentru îmbinarea a două piese de lemn). Cf. mîndrescu, i. g. 69. Partea în care este prins fedărul poartă numirea de nut. cv 1949, nr. 9, 28, cf. ltr2, der. ◊ Nut și feder = (eliptic) sistem de îmbinare a două piese (din lemn), care constă în introducerea unei proeminențe fasonate, ce se găsește pe una dintre fețelte primei piese, în ulucul de pe fața corespunzătoare a celei de a doua piese. La mașinile de cepuit (nut și feder)... se va pune o apărătoare. prev. accid. 46. Bormașină, strung, nut și feder, sau mașini de importanță apropiată. leg. ec. pl. 26, cf. ltr², der. 3. (Prin Bucov. și Mold.) Rindea de făcut nuturi (2); (regional) nuthobel. cf. glosar reg., a v 15. – pl.: nuturi și (rar) nute. – Și: (regional) nud s. n. chest. ii 239/95. – Din germ. Nut.