NUNTĂ s. f. 1. Căsătorie (religioasă); ceremonial și petrecere organizate cu prilejul unei căsătorii (religioase); (rar) nuntire, nuntit¹. Feace nuntă fiiului său. coresi, ev. 301, cf. 227, 412, 493, 527. Și sfîrși... săptămîna de nuntă. palia (1581), 116/15. În vreamea nuntei aceiia să vor arăta. varlaam, c. 232, cf. 233. O, fiul lui Tisandru, îți giucași și nunta departe. herodot (1645), 351. S-au cununat cu Ruxanda și au făcut nuntă. ureche, l, 160, cf. 203. Nuntele ce să vor face... din cuscrii sau din seminții ce vor pogorî dentr-un sînge..., aceastea nunte să vor despărți. prav. 218, cf. 217. Nunta cea dentăi rămîne dezlegatî. prav. mold, 80^v/10, cf. 119. A treia zi nuntă fu in Cana Galileei. n. test. (1648), 106^v/30, cf. gcr i, 217/24, dosoftei, v. s. octombrie 47^v/27. Și cînd să pliniră zilele nuntei au făcut împăratul ospăț. biblia (1688), 355²/36, cf. 356²/59. Cu mare pompă nuntă au făcut, ist, ț. r. 35. Au găsit pre împăratul Moscului... la Iaroslav la o nuntă leșească a unui domn mare. neculce, ap. gcr ii, 34/15, cf. anon. cantac., cm i, 88. S-au gătit de nunta fiică-sii. R. greceanu, cm ii, 55, cf. 65, 108, anon. car. În vreamea aceaia nuntă să făcu (a. 1698). gcr i, 317/25,cf. id. ib. ii, 51/17. Dintru această nuntă s-au născut la anul 1682... craiul Carol al 12^tea. ist. carol xii, 5^v/3. La lăsatu postului de carne iaste și nunta (a. 1794). iorga, s. d. viii, 28,cf. caragea, l. 42/15. Imnul, ca poezie, e cîntarea nașterii, nunții, liberării, creațiunii. heliade, o. ii, 85. S-a-mpotrivit La voia cea părintească Și nuntă n-a primit. Pann,. e. v, 77/20. Încă de la nunta din Cana nu băuse așa vin minunat. negruzzi, s. i, 83. Cînd pe la nunte, baluri, ne duceam vreodată... Rîz văzîndu-te singur și într-un colț departe. alexandrescu, o. i, 193. Eu mă duc în tîrg ca să-ți cumpăr o rochie de nuntă. alecsandri, t. 331, cf. 359, 546. Au venit ca să serbeze nunta gingașei mirese. eminescu, o. i, 85, cf. 87. Nunta se făcu și baba își luă cămeșa de soacră. creangă, p. 4, cf. 5, 86, 102, 155, 279. Jucară ca la nunta unui împărat. ispirescu, l, 39, cf. delavrancea, s. 216. Și ca la mîndre nunți de, crai, Ieșit-a-n cale-ales alai. coșbuc, b. 19, cf. id. p. ii, 279. Fac nuntă tăcută, adică fără lăutari. marian, nu. 228, cf. 209, 296, 778. E-o nuntă țărănească... Și-i veselă nebună. păun-pincio, p. 71. De s-ar ivi-ntre pețitori acuma, Ce moarte grabnică și nuntă-amară Le-ar da el tuturor! murnu, o. 9. Din jalea pribeagă a strunelor tale Măreață cîntare de nuntă. goga, p. 68, cf. 97, pamfile, dușm. 71. De cînd nu se mai auzise de nuntă în satul lor! bujor, s. 97. Cu fețele roșii, cu ochii înflăcărați așteptau și se îndemnau ca la o nuntă mare. rebreanu, r. ii, 248, cf. i, 207. Ziua nunții așteptînd-o tremurai Ca un crin în vîntul serei. eftimiu, î. 127, cf. 150, minulescu,v. 161, galaction, o. 71. Ți-am scris de-o viață stihul de dragoste, întîiul, Într-un pantof de nuntă, uitat între caiși. arghezi, c. o. 212,cf. 44, id. s. p. 94, id. f. 9, 11, galan, b. ii, 73, tudoran, p. 24, 31. Nu mă las, Ileană, fată, Facem nuntă, măi. frunză, z. 63. Această nuntă leagă, ca brazdele de plug, Prietenele neamuri împreună. labiș, p. 52, cf. 60. Emilia voia ca nunta să fie simplă. t. popovici, se. 44. Va comanda niște invitații de nuntă de la nenea Dobre. barbu, Ș n. 21. Era o petrecere, poate o nuntă. il ianuarie 1962, 38. Dar cînd nunta se făcea, Vai de el, amar de ea ! alecsandri, p. p. 28. Să am atîta pagubă ca de nunta tatii (sau a mamei), se zice cînd nu te impresionează ceva, cînd nu-ți pasă de ceva. cf. pamfile, a. r. 252, tdrg. Amar celor ce calcă datoriile nunții. zanne, p. viii, 425. Cu cît nunta mai mică, cu atît folos mai mare ți-aduce. id. ib. De moarte și de nuntă nimeni, niciodată nu poate fi gata. id. ib. ii, 619. Mămăliga nesărată e ca nunta fără lăutari. id. ib. iii, 606. Tîrgul se face cu bani și nunta cu lăutari. id. ib. v, 626. Ca nunta în post, se zice despre lucruri nepotrivite. id. ib. iv, 523. Vai de cel ce nu-și este la nunta sa, se zice despre cel ce nu se preocupă de treburile sale. id. ib. 519. O dată nuntă, se zice despre fapte care se petrec foarte rar. id. ib. 529. A jucat la nunta dracului, se zice despre un om rău. id. ib. vi, 601. Sîc de nuntă că mîne-i hora, a) se zice despre un fapt petrecut înainte de vreme. cf. id. ib, iv, 528; b) se zice despre vorbe nepotrivite. cf. id. ib., com. din piatra-neamț. ◊ (În legătură cu verbul „a face”, învechit „a lega”, „a se împreuna”) Ceea ce se-au împreunat cu nuntă. coresi, ev. 360, Cela ce va lega nunta, ce să zice, pre mire să nu să împreune cu nevasta-ș... 20 de ai să nu să cumenece (a. 1645). gcr i, 116/6, cf, ureche, l. 158, 159, 160, 203, 232, prav, 217, prav, mold, 120^v/8. Într-acestaș an, în luna lui iunie, Pătru Vodă au făcut nuntă nepotu-său, lui Vlad Vodă. n. costin, l. 561, cf. ANON. cantac., cm i, 147, gcr ii, 29/28, 68/12, alecsandri, t. 959. Era vorba șă se facă nuntă. sadoveanu, n. f. 107. ◊ Nuntă de argint = aniversare a douăzeci și cinci de ani de la căsătorie; petrecere organizată cu acest prilej. Și-n vara asta am serbat nunta de argint cu Didina. sadoveanu, o. ix, 61. Nuntă de aur = aniversare a cincizeci de ani de la căsătorie; petrecerea organizată cu acest prilej. Mai avem oleacă și apoi putem sărbători nunta noastră de aur. rebreanu, i. 177. (Învechit) Cămara nunții = camera mirilor, în prima noapte după căsătorie. Să fim nedespărțiț lă vreamea cununilor în cămara nunții ceii nepovestite. dosoftei, v. s. octombrie 48^v/9, cf. ianuarie 29^v/5. ◊ expr. (Regional) Altă nuntă = aceasta e cu totul altceva; asta-i altă mîncare de pește. Cf. Mat. dialect, i, 232. (Rar) A da (cuiva) de nuntă = a bate tare (pe cineva). Cf. zanne, p. iv, 529. ♦ fig. Zarvă, gălăgie, tămbălău; scandal. Fac eu o nuntă ș-o încurcătură, din care numai eu am să ies singură și neștiută pe-un drum cotit. sadoveanu, o. x, 271, cf. gr. s. vii, 131. ♦ (Perioadă de) împerechere a animalelor. Ieșiți pereche toate în masculi și în femini; Serbați nuntele voastre. heliade, o. i, 361. Nu numai că se bat strașnic, dar fac și un zgomot asemănător aceluia de la nunțile pisicilor domestice. stoica, vIn. 107. Culori vii de nuntă iau doi peștișori neînsemnați. c. antonescu, p. 60, cf. 37, com. din răcășdia-oravi<span class=„small-caps” style=„font-variant-caps: normal;”>ț</span>a. ◊ Haină de nuntă v. haină. Nunta urzicilor = înflorirea și maturizarea urzicilor, care, în datinile populare, are loc într-o anumită zi, după care urzicile nu mai sînt bune de mîncat; (regional) măritarea urzicilor. Sub nunta sau măritarea urzicilor se înțelege înflorirea acestora și încetarea lor de-a mai fi apoi bune de mîncat. marian, s. r. ii, 280, cf. 281. ◊ expr. (Familiar) A pleca cu nunta = (despre cîini) a se ține haită după o cățea. Cf. scl 1963, 28. 2. (Cu sens colectiv) Convoi care însoțește o nuntă (1), alai; persoanele care fac parte din acest alai, nuntașii. Nunta giucînd, eu... ieșiiu de m-am ascuns. dosoftei, v. s. octombrie 82^r/4. De cîte ori trecea o nuntă așa de tristă pe lîngă casa noastră, mamei îi curgeau din ochi lacrimi. eminescu, g. p. 39. Să făcu un rîs de mila lor în toată nunta. ispirescu, l. 40. Iar din urmă vin harapii cu nunta lor. sadoveanu, o. xiii, 886. Păreau că primesc nunți cu nuni și mirese, Descoperiți pe la porți cum ședeau. labiș, p. 41, cf. șez. xii, 171, pamfile. c. ț. 64. Porțile le deschidea Carîtele de intra, Toată nunta asemenea. păsculescu, l. p. 205. Joacă nunta de trei zile. bîrlea, c. p. 155. ◊ Fig. Iată vine nunta-ntreagă – vornicel e-un grierel. eminescu, o. i, 87. Și cînd să treacă un pod peste o apă mare, iată o nuntă de furnici trecea și ea tocmai atunci podul. creangă, p. 237. ◊ Expr. (Regional) A fi nuntă = (despre oameni) a fi in număr mare. cf. ciaușanu, v. 183. 3. (Regional) Datină practicată la țară de sărbătorile Crăciunului și ale Anului nou, constînd dintr-un fel de reprezentație asemănătoare cu nuntă (1); text care se rostește la această reprezentație. Obiceiurile străvechi ale tineretului de a umbla cu plugușorul ori cu capra ori cu căluțul și ursul ori cu nunta, în preajma sfîntului Vasile, porneau chiar în ziua asta. sadoveanu, o. xiii, 999, cf. șez. iii, 183. – pl.: nunți și (învechit și popular) nunte. – Și: (regional) numtă, nunță (alrm i/ii h 350) s.f. – sg. refăcut după pl. nunți. – Nunți < lat. nuptiae.