NUMĂRAT² , -Ă adj. Evaluat numeric, socotit unul cîte unul; p. ext. care se află în număr¹ (I 1) exact, fără nici o aproximație, în cap. cf. LB, LM. Pentru dînsul e femeie moșia cea măsurată, O sculă prețeluită sau o pungă numărată. HASDEU, R. v . 55. La înmormîntarealui au fost, numărați, 27 de asistenți, afară bineînțeles de babele și moșnegii ohavnici ai cimitirului. CARAGIALE, O. VII, 77. Patria lor e măsurată... și geometrizată, cu ape drepte și numărate, cu copaci trecuți în catastife. SADOVEANU, f. 28 . TRIBUNA, 1962, nr. 266, 2/2. El luă din bani trei sute numărate și-i puse în șerpar. reteganul, p. iv, 26. ◊ expr. Bani numărați = bani numerar, bani gheață, bani peșin. Neputînd plăti în bani numărați, ar voi în loc de bani a da lucruri de preț. AR. (1829), 158² /49, cf. BARCIANU, ALEXI, W., ALR II 3 631/414, 762. Bob numărat = cu exactitate, exact; în cele mai mici amănunte. cf. DDRF. Le-au povestit toate, bob numărat, după cum s-au fost întîmplat. SBIERA, P. 277, cf. ZANNE, P. I,120. ♦ Limitat ca număr¹ (I 1); puțin, măsurat² (2). Numărați îmi sînt de-acum bobii vieții, numărați! EFTIMIU, Î. 10. Zile omului sînt numărate. ZANNE, P. II, 537. ◊ (Adverbial) Ea mi-a dat numărat, Eu îi dau nenumărat. MARIAN, v. 137. – pl.: numărați, -te . – v. număra¹ .