număr-record s. n. Număr foarte mare ◊ „Inteligența lui tactică și, mai ales, o știință a plasamentului, îl prezentau într-un număr-record de poziții de marcare.” Sp. 11 II 74 p. 3. ◊ „Japonezii au fabricat în cursul lunii septembrie a.c. un număr-record de autovehicule: 654216.” I.B. 24 X 75 p. 4. ◊ „Interesul manifestat față de viitoarele Jocuri olimpice se va materializa printr-un număr-record de telespectatori.” R.l. 7 II 77 p. 5 (din număr + record, după fr. nombre-record; DMN 1968)