NUMISMATIC, -Ă s. f., adj. 1. s. f. Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu istoricul monedelor, al medaliilor vechi etc., studiind evoluția acestora din punctul de vedere al formei, al gravurii, al baterii, al circulației etc., precum și documentele conținînd date referitoare la monede. Numizmatica (cunoașterea banilor). teodorovici, i. 28/24. În acea epocă, archeologia, și cu ea numismatica, era o știință necunoscută în Transilvania. BARIȚIU, P. a. I, 500, cf. STAMATI, D., DL, DM, dn, ltr². Numismatica s-a constituit ca știință în sec. al XVI-lea, în Italia. der. 2. adj. Care aparține numismaticii sau monedelor și medaliilor vechi, privitor la numismatică sau la monedele și medaliile vechi. Muzeul național va îmbogăți a sa culegere numismatică. GT (1836), 63, cf. NEGULICI, POLIZU, PROT.-POP., n. d., pontbriant, d., lm. Cîteva notițe numismatice... își au valoarea lor. maiorescu, cr. iii, 37, cf. id. d. i, 43. – pl.: (2) numismatici, -ce. – Și: (Învechit) numizmatică s. f. – Din fr. numismatique.