NUMEROZITATE s. f. (Latinism, în Transilv.) Faptul de a fi numeros; număr¹ mare, mulțime (1). cf. Lm, gheție, r. m., barcianu, alexi, w. Căutînd la numerozitatea prepon-derantă a poporului român..., denumirea celor doi indivizi nici pe departe nu poate mulțămi pe națiunea română. barițiu, p. a. iii, 74. – Din lat. numerositas.