NUMÉROTAT², -Ǎ adj. Care poartă un număr¹ (I 3) de ordine (pentru identificare și diferențiere), înregistrat sub un număr¹; paginat, (învechit) numerarisit. cf. pontbriant, d. La examen, materiile erau împărțite pe chestiuni numerotate. brăescu, a. 153. La rînd, în cuiere, atîrnă vărgate, Veșmintele aspre și numerotate. lesnea, i. 79. – pl.: numerotați, -te. – v. numerota.