NUMEROTARE s. f. Acțiunea de a numerota și rezultatul ei; sistemul, numerele¹ cu care se numerotează; numerotat¹, numerotație, (învechit, rar) numerație. cf. negulici, pontbriant, d. A păstrat pînă și numerotarea capitolelor din manuscriptul pe care l-a reprodus. bul. com. ist. ii, 159. Pantelimon isprăvise numerotarea caselor. galan, b. ii, 152. – pl.: numerotări. – v. numerota.