NUMÉRIC, -Ă adj. Care se referă la numere¹, care aparține numerelor¹, de numere¹, care se face sau se exprimă cu ajutorul numerelor¹, socotit din punct de vedere al numărului¹ pe care îl reprezintă; (învechit) numericesc. Să poate întîmpla că o expresie numerică zăcimală nu are unimi zăcimale. ASACHI, E. I, 53/2, cf. II, 67/6, NEGULICI. Frîngerile numerice. POENARU, E. A. 57/21. Puterea numerică a trupelor active în vreme de pace este în proporție aproape de 2 la %. ROM. LIT. 153²/17, cf. 98¹/26, PROT.-POP., n. D. Forța numerică a armatei sale nu putea întrece cifra de 4 pînă la 5 mii de oameni., HASDEU, I. V. 16. Însemnătatea numerică a publicului cetitor... nu e însă un factor unic și exclusiv. GHEREA, ST. CR. III, 19, cf. DDRF, ALEXI, W. Preponderanță numerică. IORGA, L. II, 64. În afară de acest succes numeric neîndoielnic, este necesar să fie puse în lumină succesele politice. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2 384. Demonstrarea unei teoreme cunoscute asupra seriilor numerice. STOILOV, T. F. 40. Din punct de vedere numeric, un ultramicron este neutru. CHIM. AN. CALIT.79. ◊ (Adverbial) Numeric, dominau țăranii. TEODOREANU, m. II, 68. [Numeralele cardinale] arată, numeric, mulțimea sau cantitatea obiectelor de același fel. IORDAN, G. 153. – pl.: numerici, -ce. – Din fr. numérique.