4 definiții pentru numeni


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

numeni vtr [At: CP 130/6 / Pzi: ~nesc / E: ns cf numen2, promeni] 1-3 (Înv) A numi1 (1, 6-7).

numésc v. tr. (d. nume). Pun nume, daŭ nume. pe aprodu Purice Ștefan cel Mare l-a numit „Movilă”. Arăt cu numele obișnuit: sînt lucrurĭ pe care nu trebuĭe să le numeștĭ. Aleg, instituĭ, pun în vre-o funcțiune saŭ demnitate. a numi pe cineva funcționar, moștenitor. V. refl. Mă cheamă, port numele de, îmĭ zice: liberaliĭ se numeaŭ și „roșĭ”, ĭar conservatoriĭ „albĭ”. – În Olt. Vl. lumesc. Vechĭ numenesc (d. númene, vechĭu pl. d. nume).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NUMENÍ vb. v. boteza, chema, denumi, intitula, numi, porecli, spune, supranumi.

numeni vb. v. BOTEZA. CHEMA. DENUMI. INTITULA. NUMI. PORECLI. SPUNE. SUPRANUMI.

Intrare: numeni
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • numeni
  • numenire
  • numenit
  • numenitu‑
  • numenind
  • numenindu‑
singular plural
  • numenește
  • numeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • numenesc
(să)
  • numenesc
  • numeneam
  • numenii
  • numenisem
a II-a (tu)
  • numenești
(să)
  • numenești
  • numeneai
  • numeniși
  • numeniseși
a III-a (el, ea)
  • numenește
(să)
  • numenească
  • numenea
  • numeni
  • numenise
plural I (noi)
  • numenim
(să)
  • numenim
  • numeneam
  • numenirăm
  • numeniserăm
  • numenisem
a II-a (voi)
  • numeniți
(să)
  • numeniți
  • numeneați
  • numenirăți
  • numeniserăți
  • numeniseți
a III-a (ei, ele)
  • numenesc
(să)
  • numenească
  • numeneau
  • numeni
  • numeniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)