NUMAIDECÎT adv. 1. Îndată, imediat, fără întîrziere. Tudor găsi numaidecît pe Bîrnovă, care era în mare cinste la Tomșa. SADOVEANU, O. VII 108. Inima ei bună și delicată înțelege numaidecît ce-i în sufletul meu. VLAHUȚĂ, O. A. 427. Ia pe această femeie, du-o numaidecît acolo, cum îi ști tu. CREANGĂ, P. 93. 2. (Regional) Negreșit, neapărat, necondiționat. Leul se gîndea în sine: numaidecît trebuie să fie Șeitan, stăpîn al nopții, în spinarea mea. SADOVEANU, D. P. 100. Însă dacă vrei și vrei numaidecît să te duci, eu nu te opresc. CREANGĂ, P. 193.