NULIFICA vb. I. Tranz. (Învechit) A anula. Libertatea voturilor era nulificată de tot. barițiu, p. a. i, 12. Căutau tot feliul de mijloace cu care să poată paraliza și nulifica orice acțiune a românilor. id. ib. iii, 87, cf. gheție, r. m, BARCIANU, ALEXI, W. – prez. ind.: nulific. – Din lat. nulificare, fr. nullifier.