NUIELUȚĂ s. f. Nuielușă. cf. lb. Sub cuvîntul sorcovă... se înțelege un bețișor, o rămurică sau o nuieluță verde. marian, s. r. i, 155. Caută un pai sau o nuieluță subțire. id. ins. 25. Toporule! hai și taie nuieluță, că nuieluța nu vrea să mă huțăne. șez. iii, 92, cf. paMfile, i. c. 136. M-am dus într-o poieniță Și am tăiat 12 nuieluțe. Și am îngrădit o bucată. Și a mai rămas o bucată (Ața de la opinci). GOROVEI, C. 18, cf. PASCU, c. 184. – pl.: nuieluțe. – Nuiele (pl. lui nuia) + suf. -uță.